Consilierul presedintelui: Trebuie să cooperăm cu aliații să găsim capabilități care să fie dislocate la noi în țară

🔴 Prezența lui Donald Trump la acest NATO, ce ne spune? Ce semnal este? Pentru că s-a vorbit despre NATO 3.0, această retorică a administrației americane și în același timp, chiar înainte de a ajunge aici, Donald Trump a avut anumite critici față de statele membre pentru că nu ar contribui cât și-ar dori. Deci ce să înțelegem din această prezență?

Vlad Ionescu: Este un semnal că prezența și intervenția președintelui american a fost în jaloanele așteptărilor noastre. NATO trece printr-un proces de reechilibrare, așa numitul burden shifting. O reechilibrare în care europenii sunt deciși să-și asume o mai mare responsabilitate pentru apărarea Europei. Acesta este NATO 3.0, un NATO care se întoarce la misiunea sa de bază: descurajarea și apărarea și în care Europa și Statele Unite investesc într-un mod egal în securitate.

Mesajul a fost primit de europeni încă de la summit-ul de la Haga, s-au înregistrat progrese.

Președintele Statelor Unite s-a declarat foarte mulțumit, foarte satisfăcut de dinamica cheltuielilor de apărare, investițiilor în industria de apărare pe care le efectuează europenii. Deci e un summit pe linia ajustării în care s-a înscris alianța. Repet, acel al identificării unui nou echilibru între Europa și Canada, respectiv SUA.

🔴 Nu îl vedem ca pe un moment de cotitură, ci ca pe o redefinire acest punct în care ne aflăm?

Nu e neapărat un moment de cotitură, că dacă ne amintim încă din primul mandat al președintelui Trump… Și nu e numai președintele Trump, ci administrațiile republicane, dar chiar și administrațiile democrate, care utilizau un ton mult mai cunoscut europenilor, mult mai plăcut europenilor, dar solicitarea americanilor este de a-i elibera din sarcinile pe care își le-au asumat istoric după al Doilea Război Mondial pentru protejarea continentului european, pentru a se putea concentra pe alte provocări.

Nu a fost un summit de ruptură, dimpotrivă, un summit care a evoluat un proces despre care s-a discutat mai demult, dar care a fost lansat efectiv la Haga.

🔴 Referitor la România, spunea ministrul Radu Miruță că este un moment în care România poate conta mai mult în această arhitectură a industriei de apărare NATO și având în vedere ceea ce s-au întâmplat incidentele cu drone din ultima perioadă, care este poziția României acum? Acordă aliații destulă atenție?

Vlad Ionescu: România, geografic, se află pe flancul estic, zona roșie a Alianței, zona cea mai expusă amenințărilor provenite dinspre Rusia și ale efectelor negative ale conflictului pe care Rusia a declanșat neprovocat și nejustificat în Ucraina. Noi suntem și furnizori de securitate, dar și consumatori, pentru că avem la granița noastră acest conflict care produce incidente, așa cum ați văzut și dumneavoastră.

Noi suntem, pe de o parte, obligați să ne adaptăm industria de apărare, să ne adaptăm capabilitățile și să cooperăm mai mult cu partenerii și cu aliații noștri din NATO. Aceste proiecte vor produce rezultate într-un orizont rapid, dar el nu este suficient de rapid pentru a acoperi niște nevoi.

Suntem într-o zonă în care trebuie să cooperăm cu aliații să găsim acele capabilități care să fie dislocate la noi în țară și pe flancul estic și care să asigure tranziția la acea perioadă în care capabilitățile pe care le-am angajat, adică producția de capabilități pe care le-am angajat, în programul SAFE, în programele Drone Edge, ca cel lansat astăzi de către Secretarul General și de către aliați.

Suntem în această zonă, în această perioadă în care avem nevoie de sprijinul aliaților și el vine în măsura în care aceste capabilități există. Adevărul e că nu sunt abundente în apărarea interioară.

În principiu avem nevoie de capabilități de a detecta amenințările și capabilități de a lovi aceste obiecte, care amenință în special atunci când ele se îndreaptă către zone locuite, către infrastructură critică.

🔴 Cât influențează Donald Trump în momentul de față ceea ce se întâmplă în rezolvarea conflictului dintre Rusia și Ucraina? Poate să l-aducă, să spunem așa, pe Putin, pe calea cea bună?

Vlad Ionescu: Acesta este o întrebare dificilă și nu cred că există un singur răspuns, dar cred că sunt două paliere pe care trebuie să ne uităm prioritar. În primul rând este palierul efectiv de secțiune.

🔴 Cât influențează Donald Trump în momentul de față ceea ce se întâmplă în rezolvarea conflictului dintre Rusia și Ucraina?

Vlad Ionescu: Aceasta este o întrebare dificilă și nu cred că există un singur răspuns. Dar cred că sunt două paliere pe care trebuie să ne uităm prioritar.

În primul rând este palierul efectiv de securitate și de apărare. Ucraina, pentru a putea negocia de pe o poziție de forță, când va veni acel moment, trebuie să fie ajutată să se apere, să‑și protejeze teritoriile, să‑și protejeze populația. Ajutorul american e vital, pentru că Statele Unite dețin capabilități pe care nicio altă națiune aliată nu le deține.

Statele Unite, în logica burden shifting‑ului, au decis să nu mai plătească direct aceste capabilități. Europenii le plătesc prin programul PEARL, dar ele sunt esențiale, vitale: capabilități de apărare antiaeriană, antirachetă și alte mijloace tehnice. Este foarte important faptul că administrația Trump continuă să livreze aceste arme Ucrainei pentru a se apăra. Ele sunt plătite de europeni în acest moment, dar segmentul rămâne crucial.

Cealaltă dimensiune este cea politică: ce presiune trebuie pusă pe ambele părți pentru a veni la masa tratativelor. Administrația Trump a început prin a pune presiune pe ucraineni și pe președintele Zelenski, care au livrat. Ei sunt gata și au propus în mod repetat să vină la masa negocierilor. Singurul care lipsește este Rusia. Avem mediatorii, avem o parte, lipsește cealaltă parte — o parte vitală.

Mizăm pe greutatea Statelor Unite, care să sprijine acest proces, inclusiv prin presiune asupra Rusiei pentru a se așeza la masa discuției.

🔴Relația, parteneriatul dintre România și Statele Unite ale Americii și eforturile pe care le face administrația prezidențială — participarea la Board Office, contractul de lobby, punerea la dispoziție a bazelor militare, articolul din presa conservatoare. Aceste eforturi se văd sau încă nu se văd efectele? Ce așteptăm?

Vlad Ionescu: Parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite este vechi și are perspective foarte bune. Este o relație pe care o alimentăm continuu. Avem un segment economic foarte important, un segment militar foarte important, un dialog politic și un dialog la nivelul agențiilor de aplicare a legii foarte puternic.

Există însă și un palier al comunicării și interacțiunii, unde poate am fost un pic deficitari. Este nevoie de o mai bună înțelegere, din partea unor factori din Statele Unite, asupra realităților acestui parteneriat. Trebuie să explicăm de ce este relevantă România pentru SUA: pentru proiecția regională a puterii americane, pentru relevanța economică, pentru relevanța geostrategică. Noi considerăm că aceste lucruri sunt evidente, dar pentru o putere globală nu fiecare țară este permanent în atenția maximă.

Faptul că am pus la dispoziție baze pentru un efort american în Orientul Mijlociu nu este o situație excepțională. În Afganistan și în alte conflicte am oferit acces.

Nicușor Dan a fost prezent la Bordeaux Peace, unde nu a fost un alt președinte dintre liderii europeni importanți, iar anumite acțiuni au fost în contradicție cu cele ale unor lideri europeni. De aceea apare întrebarea despre poziționarea României între doi parteneri importanți.

Noi am refuzat să privim acest lucru ca o alegere între SUA și Europa. Participarea la Bordeaux Peace nu înseamnă că suntem membri. Am participat la o reuniune. Bordeaux Peace este rezultatul unei rezoluții a Consiliului de Securitate. România este investită de multă vreme în soluționarea conflictului din Orientul Mijlociu, în asistarea populației suferinde, copiilor din Gaza. Vedem aceste reuniuni în contextul multilateral al ONU, nu ca un favor făcut americanilor.

Aceste gesturi se încadrează în viziunea noastră că aliații se sprijină între ei. Subiectul asistenței în Strâmtoarea Ormuz pentru libertatea de navigație și obiectivul comun ca Iranul să nu aibă o armă nucleară sunt parte din același cadru. Vedem aceste acțiuni ca parte a efortului din cadrul parteneriatului strategic, nimic excepțional.